Proastă alegere

Înţeleg că se promovează bicicletele de mare viteză, dar nici să se ajungă la imagini horror. Totuşi, asemenea print poate fi văzut cu uşurinţă şi de către copii. După mine, proastă alegere…

Tine greutăţile departe de tine

Da, adevărat. Trebuie să fii atent atât timp cât eşti sub o maşină şi încerci s-o repari, s-o faci să meargă, pentru că nu ştii când poate cădea peste tine în momentul cel mai frumos în care te afli. Orice greutate poate fi îndepărtată dacă o sprijini cu ce trebuie şi cum trebuie. De exemplu, cei doi pari de lemn nu sunt cei mai potriviţi pentru a susţine greutatea camionului, şi aşa mai departe. Trebuie să te asiguri înainte de toate. Acum, la treabă. )

The dark side of life

Astăzi m-am întors din nou acasă. Am venit cu trenul, ca de obicei. În drumul făcut până aici, am trecut printr-un tunel (normal). Dar, diferenţa faţă de dăţile trecute vine tocmai în atmosfera care s-a lăsat. Era intuneric beznă…niciodată nu cred că am mai prins aşa ceva. O “umbră” de lumină nu vedeai nicăieri… Prea bizar. Mai era şi linişte. Mi-a venit dintr-o dată să mă gândesc la persoanele care nu văd niciodată lumina zilei, la orbi. Pur şi simplu, stăteam cu ochii deschişi fără să cuprind nimic din ce înseamnă o rază de lumină. Îmi imaginam acum ce simt oamenii cu probleme grave de vedere. Cu siguranţă e puţin ce imi imaginam eu pe lângă adevăratele chinuri prin care trec respectivii. Totuşi, pot spune că…e greu să trăieşti într-o lume întunecată.

A man…like a woman

Partea frumoasă a lucrurilor şi a persoanelor se pare că vine la sfârşitul numelui. Cel puţin aşa vor să prostească cei de la Axe publicul masculin. Nu cred că este adevărat mesajul de sfârşit. Nu contează ce fel de săpun foloseşti. Mirosul nu persistă atât de mult. Până la urmă ce treabă are săpunul cu aspectul exterior. Poţi să miroşi a ce parfum vrei, dar aspectul exterior nu are cum să înşele pe mineni. Bărbaţii rămân bărbaţi până la moarte, exceptând unele cazuri.

Valoarea unui om…

Peste tot vezi articole, ştiri desre moartea lui Michael Jackson, păreri, presupuneri, sigur se află şi adevărul pe undeva. Cert e că inainte de tragicul accident, mulţi îl criticau. Acum se pare că scot la iveală tot ce a făcul mai bun în viaţă. Mereu se întămplă asta. Oamenii sunt apreciaţi mai mult după ce se duc pe alt tărâm. Oare adevărata valoare ţi se vede abia atunci când nu mai eşti? Până la urmă în funcţie de ce se stabileşte valoarea unui om? Se pare că în funcţie de ce a realizat de-a lungul vieţii pe plan profesional şi personal… Dar totuşi, valoarea cuiva care nu a apucat să facă nimic din lucrurile specificate anterior cum se măsoară?

Arată animalul din tine!

Carrefour, Zâna şi Bănică Junioru’

Am ajuns pe catalogul online de la Carrefour, să văd ce mai au nou şi văd că îşi sărbătoresc şi ei 8 ani de activitate pe piaţă. Asta e bine, dar am rămas surprinsă să văd că pe prima pagină erau Ştefan Bănică Jr. şi Zâna Surprizelor aşezaţi asemenea renumitelor personaje Mr. & Mrs. Smith.  Să mori de râs. Chiar aici s-a ajuns. )

Caută…dacă găseşti

Mă uitam prin cuvintele care au adus numai ieri şi azi înspre blogul meu. Spre surprinderea mea, patru din vizitatori căutau informaţii despre spotul Bergenbier, cel cu 100 prieteni care se fac tot mai puţini şi rămân doar trei până la urmă. Păcat că un asemenea spot nu îl poţi găsi pe Youtube…oricum, nu eu am de pierdut din asta…

Stresul de Q Fort

Ce enervantă este publicitatea online de la Q Fort… Nu poţi să te uiţi ca lumea pe site-ul în care apare, că ţi se şi cutremură ecranul de la bătăile cu mingea în fereastră. Prima oară nici nu ştiam ce se întâmplă, dar apoi ajungând mai în josul paginii, am văzut problema…

Să ne umflăm în pene :)

Am ajuns din nou pe site-ul Olimpiadelor Comunicării din simplul fapt că aveam nevoie de data exactă în care s-a desfăşurat premierea. Am ajuns şi în locul în care fiecare îşi spunea motivul pentru care ar merita să câştige un premiu la categoria “Cel mai bine promovat blog” (le-am suflat premiul, na ). Mărturisesc că incă nu citisem “mărturiile”, motiv pentru care surprinderea mi-a fost cu atât mai mare. Câtă “modestie” pe ei… Eu una nu credeam că blogul meu e cel mai promovat dintre cele prezente şi mi-am menţinut pesimismul, chiar şi în motivaţie, dar ceilalţi din contră…

Coş de gunoi…cu separeu…

Când am ajuns ultima oară acasă, am plecat cu trenul din Iaşi. Prea puţin importante aceste detalii. Important e ce am observat în gara de acasă. Erau coşuri de gunoi (ca în orice loc public care se respectă), cu separeuri pentru fiecare tip de gunoi. Surpriza a trecut când m-am apropiat de acel obiect. Înăuntru nu era nici un separeu…deşeurile tot unul peste altul ajungeau. Încă o chestie care demonstrează că aparenţele înşeală. E bine să priveşti lucrurile mai de aproape, în interior dacă se poate…

Adio aripi…

Când mă gândesc că o să trebuiască să-mi iau adio de la aripile mele de îngerash care m-au dus pe pe podium la balul mascat al francofonilor…Sincer nu ştiu cum să le car acasă…. Sunt prea mari…

Cât e de adevărat…

Se pare că Bergenbier are parte de o nouă campanie de publicitate. Din păcate nu am găsit nicăieri pe Internet spotul să îl vedeţi şi voi. E prea tare şi adevărat în acelaşi timp. Poate l-aţi văzut pe la TV. E cel în care se porneşte de la 100 de prieteni, din care 50 nu ma ştiu ce facşi tot aşa până rămâne la 3 prieteni, dacă nu mă înşel.

Este de fapt vorba despre selecţia naturală a prietenilor.  Mulţi se declară afi prieteni adevăraţi, când de fapt, doar o mică parte din ei au această calitate. Prea adevărat. Merită o bere pentru asta. )

Ziua cea mare

Marti e ziua cea mare. Imi sustin lucrarea de licenta in fata unei comisii de profesionisti in ale marketingului. deja am emotii.

It’s up to you!

Bine că măcar marile magazine au introdus acest tip de sacoşe…neavând ce face, românul cumpără din astea, chiar dacaă neintenţionat. Nu se gândeşte că e mai bine aşa, pur şi simplu, ia ce i se pune la dispoziţie.