Lipsa de respect şi nesimţirea merg mână în mână!

Sunt sătulă de atâta lipsă de respect. Dar acest fenomen este din ce în ce mai des întâlnit la studenţii din Iaşi.  Eu am început deja să mă obişnuiesc, deşi sunt total împotrivă. Un bun exemplu e din camera mea de cămin. A început sesiunea pentru mine. Colegele mele  sunt în ultimul an şi au terminat deja această perioadă. Puţin important asta…dar spun pentru a înţelege mai bine situaţia. În timpul sesiunii lor, eu am stat liniştită şi nu am făcut gălăgie…le-am respectat pe ele şi programul lor. Dar cum nesimţirea predomină,  4 dintre ele fac cea mai mare gălăgie, deşi ştiu că eu învăţ. Degeaba încerc să le spun ceva, totul e în zadar…şi în plus nu vreau scandaluri. Măcar de ar fi aceasta singura formă de lipsă a respectului…se întrec pe zi ce trece cu nesimţirea…

Și ca să nu las deoparte colegii de grupă, am un exemplu şi de acolo. Aveam de comentat la Marketing un spot publicitar. Am spus eu câte ceva, şi când să continui, se bagă o colegă peste mine (era spotul adus de mine, eu trebuia să vorbesc) şi începe să bată câmpii. Bineînteles că eu nu am început să intru peste, pentru ca nu mi se pare frumos şi corect. Totuşi, cu această intervenţie, mi-am schimbat total părerea despre ea…

Se pare că respectul celor din jur nu este una dintre valorile lor, deşi e una dintre singurele calităţi prin care ajungi să reuşeşti în viaţă. Totul porneşte de unde?…de la cei  7 ani de acasă…pe care sincer cred că i-au sărit.

M-am centrat pe aceste persoane pentru că sunt cele cu care am petrecut o mare parte din ultimele 8 luni şi sincer, nu mă aşteptam să fie atât de neplăcut…parcă aş fi vrut să fie totul altfel, dar nu a depins de mine in totalitate…

Respectă  dacă vrei să fii respectat, deşi unii aşteaptă respect în schimbul lipsei lor de respect. Eu respect orice fiinţă, pentru simplul fapt că există, deşi unele nu merită nici măcar “o picătură”…