Astăzi m-am întors din nou acasă. Am venit cu trenul, ca de obicei. În drumul făcut până aici, am trecut printr-un tunel (normal). Dar, diferenţa faţă de dăţile trecute vine tocmai în atmosfera care s-a lăsat. Era intuneric beznă…niciodată nu cred că am mai prins aşa ceva. O “umbră” de lumină nu vedeai nicăieri… Prea bizar. Mai era şi linişte. Mi-a venit dintr-o dată să mă gândesc la persoanele care nu văd niciodată lumina zilei, la orbi. Pur şi simplu, stăteam cu ochii deschişi fără să cuprind nimic din ce înseamnă o rază de lumină. Îmi imaginam acum ce simt oamenii cu probleme grave de vedere. Cu siguranţă e puţin ce imi imaginam eu pe lângă adevăratele chinuri prin care trec respectivii. Totuşi, pot spune că…e greu să trăieşti într-o lume întunecată.
