Poate nu sunt eu la curent cu noile schimbări în privinţa scrisului în limba română…Mi-a luat-o Toni înainte. Cum se poate aşa ceva? Nu uitaţi, scrieţi şi voi “mănâncă” în stilul lui Toni, adică aşa: “maninca”. Vedeţi şi în imaginea de mai jos. Nu e singurul cuvânt.
Mă aşteptam la mai mult de la Toni, din moment ce produsele sale beneficiază de o promovare agresivă, dacă pot zice aşa.
Enjoy!
Mă aşteptam la mai mult de la Toni, din moment ce produsele sale beneficiază de o promovare agresivă, dacă pot zice aşa.
Sunt multi care au ramas cu vechile reguli de scris, nu cred ca e vorba de incultura sau altceva. Nu mi se pare tragic!:D Atata timp cat cei care-l citesc il inteleg
Dar din moment ce eşti persoană publică, trebuie să faci ce trebuie, nu ce ai învăţat pe timpul tău.
Ce trebuie, din puctul tau de vedere sau din punctul lui de vedere? (Ce e bun si frumos pentru tine nu e neaparat bun si frumos pentru toti din jur) Cred ca omului nu i se pare asa important acest aspect..Who said it must?!
Mie mi-o placut Gazeta Sporturilor: publica mare si tare pe prima pagina ceva despre echipa Dinamo referindu-se la ei ca si CIINI
) si nu o data. Au fost atentionati, si au recidivat, oricum acolo cei ce scriu articolele acelea fac des erori mari.
Dar chiar nu-i tragedie, dar arata urat mai ales pe prima pagina si cu majuscule cat casa:)
Eu am prins în primii ani de şcoală vechea scriere cu î din i şi când era permisă folosirea lui â doar în cuvinte gen România, român, românism, româneşte.
) . Bine că sînt ei deştepţi.
Prin ‘93-’94 s-a introdus noua regulă şi e de înţeles că cei care eram atunci în anii de şcoală şi cei care au venit după noi au adoptat mult mai uşor regula.
Probabil cel de la Delaco ori este un nostalgic al acelor vremuri ori i-a fost greu să se lipească de el noua regulă de ortografie ori pur şi simplu o folosire intenţionată a acelui î pentru a pune în lumină învăţătura vechii şcoli. Ştii vorba ăstora.. tinerii din ziua de azi nici să mânînce nu ştiu
Ar mai fi o variantă, dar nu sunt foarte sigur cât de consistentă este, e o chestie din auzite de la profa de română din liceu, că iniţiativa folosirii acestui â din a ar fi venit din partea Academiei din Iaşi,iar celelalte centre universitare şi Academia de la Bucureşti nu ar fi fost ani de zile de acord cu folosirea acestei reguli ortografice şi o parte din acele centre universitare abia înainte de 2000 ar fi adoptat “de bunăvoie” regula. Şi chiar şi generaţii mai tinere au fost şcolite cu î din i.
)
Ai să întâlneşti frecvent încălcarea regulii de către vechi gazetari, vechi critici literari care pe lângă faptul că pur şi simplu s-au obişnuit cu acest î din i, nici nu sunt de acord că noua regulă ne-ar aduce mai aproape de aspectul lexical latin. Peste 70% dintre cuvintele care acum se scriu cu â se aseamănă mult mai mult cu o formă latină dacă le scriem cu î.
Din partea mea aş scrie ca în primii ani de şcoală, fiindcă nu mi se pare normal ca două sunete identice să aibă o transcriere diferită. Din ce ştiu limba română se bazează pe principiul, se scrie după cum se aude.
Scrierea corectă, modernă şi logică în română este cu “sînt” şi cu “Î din I”. Scrierea cu  şi “sunt” nu e altceva decît o tîmpenie enormă care a complicat limba română scrisă şi vorbită.
Este ridicol să se folosească două litere pentru acelaşi sunet (Î), care în fonetică se numeşte “I posterior” şi nu are nici cea mai mică legătură cu A, deci este incorect să fie scris Â. Ortografia Drăgănescu din 1993 a preluat o parte din ortografia stabilită în 1904, deci este o ortografie arhaică, nepotrivită pentru o limbă modernă.
În ce-l priveşte pe “sunt”, el n-a existat niciodată în limba română, fiind introdus artificial în limbă în secolul 19 de către Şcoala Ardeleană pentru a le băga în ochi originea latină a limbii române. De altfel aproape nimeni nu foloseşte în vorbirea normală “sunt”, din cauză că nu e un cuvînt românesc, aşa cum e “sînt” prezent dintotdeauna în limba română, putînd fi văzut şi în scrierile vechi, de exemplu cele ale cronicarilor. Forma “sînt” este cel mai uşor de pronunţat, fiindcă e adaptată limbii române, în timp ce forma “sunt” e greu de pronunţat, ea de exemplu nefiind folosită de nici un cîntăreţ.
Nu există nici un argument raţional în favoarea scriului cu Â/sunt, în schimb există foarte multe argumente pentru scrisul cu “Î din I” şi “Sînt”.
O discuţie detaliată pe tema asta se găseşte pe forumul Softpedia:
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=454379