Feeds:
Articole
Comentarii

M-am hotarat in sfarsit sa merg la sala. De fapt voi incerca sa imi administrez timpul asa incat sa se incadreze si ora de Tae Bo in programul meu. Normal ca am inceput sa imi caut si echipament potrivit pentru asta, asa ca am googalit la imagini sa imi fac o parere asupra modelelor existente pe piata. Nu a putut sa nu imi atraga atentia urmatoarea imagine:

echipament sport

Intrabarea mea e cum poti sa pozezi echipament sportiv cu tocuri si cu ochelari? Cine crezi ca va cumpara cand vede cum e promovat produsul?

Limiteaza-te!

Sunt unele persoane care posteaza pe Facebook statusuri ce ma amuza. Sunt cele din categoria „mesaje pentru iubitul meu drag” :))

Inteleg ca ai o anumita afectiune pentru cineva, dar sa ii postezi pe perete „La multi ani” sau sa scrii pe al tau „Mi-e dor de tine” mi se pare cam exagerat si denota lipsa de ocupatie. Oricum ii spui si personal asta… In plus, un „LMA” spus pe Facebook nu valoreaza cat unul primit pe telefon sau la telefon (daca nu chiar personal), sau poate valoreaza pentru imaginea pe care vrei sa ti-o creezi in fata celorlalti (vai, e ziua prietenului tau si vrei sa vada toata lumea asta, inclusiv ca nu ai uitat sa il feliciti si tu).

Folositi Facebook-ul, dar controlati-va putin!

 

Vazusem zilele trecute la TV o reclama a celor de la Germanos. Apare in ea Buzdugan si spune verde in fata adevarul despre ceea ce se intampla (in general) pe Facebook. E vorba despre oamenii care isi creaza o alta imagine pe retelele de socializare in comparatie cu ceea ce sunt ei cu adevarat.

Nu am gasit reclama sa v-o pot arata, dar voi face un update cand dau de ea. Pana atunci v-o descriu sa va dati seama despre ce e vorba in cazul in care nu ati vazut-o deja. Ce face Buzdugan in reclama:  cumpara o carte, ii face fotografie cu niste casti pe ea si o pune pe FB. Prietenii lui cred ca citeste cartea respectiva, dar el de fapt isi lucreaza muschii cu ea.

Ingenioasa ideea de reclama, cu toate ca poate multi s-ar simti ofensati ce continutul ei. De fapt ce zic, nu cred ca are cine sa se simta. 🙂

Gunoaiele din paduri

Am fost acum ceva timp la o sedinta foto  in padurea din Galata. Cautand un loc frumos unde sa ne asezam cred ca am trecut printr-o parte buna din ea. Predominau oamenii si gunoaiele…multe gunoaie, PET-uri pungi si hartii peste tot. Banuiesc ca si pe strazi ar fi la fel daca nu ar fi omuletii de la Salubris care strang in fiecare zi ceea ce arunca unii. Cat de salbatic poti sa fii sa faci asa ceva? In fotografia a doua vedeti cum stau asezate gunoaiele unul langa altul…

gunoaie padure

gunoaie-padure

Nu pot sa nu ma abtin sa nu scriu ceva despre Posta Romana (cu referire express la agentia din CUG). Asteptam de o saptamana un colet. Trebuia sa ajunga vineri (ceea ce nu s-a intamplat), dar sa zicem cu putina intarziere a ajuns luni. M-am gandit sa trec direct pe acolo in drumul de la serviciu spre casa. Era ora 18:54 cand am intrat in oficiu (programul cu publicul fiind pana la 19:00). Inchid usa si striga o doamna la mine: “Nu ai vazut ca e scaunul in usa, domnisoara? De ce mai intri?”. In primul rand nu era terminat programul cu publicul, in 5 minute eram si plecata, la cat dureaza sa ridici un colet. In al doilea rand, trebuia sa ghicesc eu ca scaunul ala pus in usa care nu se deschide inseamna ca nu se mai poate intra, ca s-au saturat ele de clienti.

Am zis bine, vin maine dimineata inainte sa plec la serviciu. Asa am si facut. La 8 si 5 eram prezenta acolo. Doamna de la colete numara foile pentru facturi (nici ca s-a oprit vazand ca astept in fata ei). Termina, ii dau avizul si imi spune sa completez datele pe spate (spatele era gol). Imi spune repede ce sa scriu pe spate (din cate stiu eu trebuia sa fie un tipizat) si imi da coletul. Eu asteptam restul (ca orice om care plateste mai mult pentru un produs si trebuie sa i se returneze diferenta). Doamna aseza celelalte colete in spate si ma intreaba de ce mai astept si cand i-am specificat de rest imi spune “Dar nu ti l-am dat?”

Nimic mai mult de spus…

Verificand cateva categorii de produse pe google sa vad cum stau cu rezultatele, observ doua produse asemanatoare cu ale mele. Cert e ca de aceasta data la produsele despre care vorbesc m-a inspirat doar venirea primaverii respectiv cererea expresa a unor modele anume din partea unei cunostinte.
Produsele de care vorbesc le puteti vedea in inaginea de mai jos.

La inceput m-a indignat faptul ca cineva mi-a copiat in masura in care a putut produsele. Apoi cand am vazut cat de neglijente au iesit, realizate cu lipsa de ingrijire, atentie si rabdare, am inceput sa ma bucur in oarecare masura: oricat a incercat sa faca la fel ca mine, nu a reusit.

La scurt timp am inceput sa gandesc in alt mod:daca au ajuns altii sa ma copieze pe mine inseamna ca am ceva de oferit, ceva care conteaza pentru altii. Si asa a inceput gandirea mea pozitiva in aceasta directie. Deci, sper sa mai descopar copiatori.

cana-lingura

Back

Ultima perioada a fost foarte aglomerata pentru mine, motiv pentru care pasiunea pentru blogging a ramas la coada. Voi incerca sa revin in putinul timp liber pe care il am. Ne auzim in curand.

%d blogeri au apreciat asta: