Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Diverse’ Category

Vad din cand in cand pe Facebook companii care pun pe paginile persoanelor care le-au cerut prietenia, mesaje de genul acesta:

Multumim pentru cererea de prietenie, suntem onorati. Vizitati siteul nostru http://www.___________.ro si paginile de facebook pe care puteti lasa commenturi.

Oare nu realizeaza ca sunt putini cei care vor pe bune sa vada ce posteaza pe Facebook? Multi sunt din aceia care vor sa aiba cat mai multi prieteni si nu se uita carei persoane dau add. Mai mult decat atat, se pare ca sunt „onorati” de acest fapt. De parca ar fi prieteni cu Basescu.
La sfarsit mai si cersesc commenturi facand legatura catre site si contul de Facebook.

Read Full Post »

Statusuri

Vazusem zilele trecute un status la o persoana din lista mea care mi-a atras atentia:
„nimeni sa nu apeleze la id meu”.

De obicei nu prea dau importanta a tot ceea ce isi pune lumea la status, in afara de cateva persoane care au bloguri, asa putand sa vad ce au mai postat nou si cativa prieteni ale caror preocupari vreau sa le stiu.
Bine ca a aparut faza cu „nimeni sa nu apeleze”, ca altfel era lipsa de inspiratie. Ce raspuns i-as fi dat persoanei respective: „stai linistit/a, nu o sa apelez la id-ul tau decat in cazuri extreme”.

Nu dau importanta statusului, cat dau semnului dinaintea pseudonimului. Astfel, pentru mine:
– „available” = „poti sa ma contactezi oricand”
– „busy” = „am ceva treaba, dar pot fi cautat/a”
– „idle” = „revin in cateva minute, deci poti sa ma cauti”
– „invisible” = „nu vreau sa am de-a face cu nimeni” sau „nu vreau sa fiu deranjat”

Totusi, sunt persoane pentru care semnul contrazice statusul. Eu o sa ma ghidez mereu dupa semn, asa ca fiti gata sa fiti contactati. 🙂

Read Full Post »

Black Wallpaper

Nu stiu cum, dar in urma unui articol postat, am ajuns sa fiu prima in cautare pe google images pentru „black wallpaper”, desi pusesem la acel moment o simpla imagine complet neagra. Si totusi, e primul black wallpaper care apare, cu toate ca restul sunt mai interesante. Ei na, nimeni nu are un wallpaper mai negru ca al meu. :))

Asa imi vin zilnic aproximativ 70 de vizite numai prin intermediul imaginii respective, de cateva zile incoace. Una din persoane chiar se saturase de wallpapere obisnuite si vroia o imagine pur neagra. A gasit-o la mine. Tare sunt curioasa ce cauta ei de fapt: ori ce am eu, ori ceva artistic. Oare oamenii sunt atat de tristi si se refugiaza in negru in loc sa caute imagini vesele, culori vii?

Read Full Post »

Meseria de cersetor

Locatie: Ieri, ora 10.04, intr-un RATP in statia din fata Hotelului Europa.

Urca doua cersetoare pe care nici nu le mai bagam in seama, la cat m-am obisnuit cu ele. Se inchid usile si asteptam sa inceapa renumita lor poveste cu „Dati nenea si mie-o mie…”. Cand colo, ce vad? Una din ele avea unghiile vopsite, si nu oricum, erau fuchsia. Cum sa te duci la cersit asa? In astfel de „meserie” nu cred ca ai nevoie de imbunatatirea imaginii, indiferent de artificiile la care apelezi. Oamenii sunt mai receptivi cu cat persoana in cauza arata mai naspa. Poate ca in timpul serviciului ar fi bine sa renunte la unghii vopsite si la alte cele.

Oricum, nu le dau nimic nici daca sunt spalati sau nespalati, ingrijiti sau neingrijiti. Daca in mod normal le-as fi dat, cand observam unghiile alea vopsite dar neingrijite, renuntam la fapta buna.  Ziceam asa ca fapt divers, ca in vanzari, conteaza pana si cel mai mic detaliu al agentului, ca pana la urma, ei se vand (pentru altii, dar asta nu mai conteaza).

Mai ca as merge la sediul RATP sa ii conving sa lipesc prin mijloacele lor de transport in comun afise care sa descurajeze cersetoria. Nu stiu cum de sunt oameni care le dau bani. Ei chiar nu stiu ca nu raman la copii, ca de fapt sunt manipulati?

Cu toate acestea, fac bani in spatiul inchis al RATP-ului. Ar trebui sa li se ceara comision, ca tot nu platesc nici bilete. :))

Read Full Post »

Stau prost la capitolul tema de disertatie. La un moment dat aveam cateva idei de teme, de fapt nu erau idei de teme, erau idei de cercetari pe care as fi vrut sa le fac. Am stat, le-am invartit si tot nu am ceva concret pe care sa ma axez. Nu imi imaginam ca e asa greu. In curand va trebui sa ma duc la profa pe care as vrea-o ca si coordonatoare sa vad daca ma accepta. Ce sa ii zic atunci? Banuiesc ca ar trebui sa ma duc cu ceva concret, nu sa ma duc sa ii cer pareri cu privire la tema.

Mai pe scurt, ma ingrozeste trecerea rapida a timpului. Nici nu stiu cand au trecut 4 saptamani de scoala, in mai putin de 4 trebuie sa fie depusa deja cererea la secretariat. Dar mai bine nu ma mai plang si mai pun mana pe o carte, poate ma hotarasc odata si odata. 😀

Read Full Post »

Un CV, doua CV-uri…

Multi dintre absolventi sau ma rog, persoane care cauta un loc de munca, nu stiu cum sa redacteze un CV. E o simpla constatare ca urmare a participarii la ultima editie a Bursei locurilor de munca pentru absolventi. Acele foi capsate (si nici macar atat de fapt in cele mai multe cazuri) sunt primul contact cu angajatorul, motiv pentru care ar trebui macar sa arate impecabil daca nu si continutul.

E urat sa vezi o fotografie cat jumatate de A4 sau una facuta undeva in parc. Denota lipsa de profesionalism. Un astfel de CV intra direct la cosul de gunoi. Nu stiu unde invata astfel de oameni sa redacteze un astfel de CV. Chiar si internetul ofera destule informatii pentru un rezultat profi…

In ceea ce priveste experienta sau studiile in domeniul in care se doreste angajarea, uneori e lipsa totala de ambele.

Felicitari celor care s-au prezentat impecabil (putini, dar buni).

Read Full Post »

Ma gandeam putin mai inainte la sarbatorirea unei zile de nastere, nu stiu cum imi venise in minte acest subiect. E oarecum ciudat ca se face in fiecare an. Pana la o anumita varsta, chiar ne bucuram ca mai implinim un an de viata, ca am crescut, ca suntem mai mari. Cred ca intai astepti sa faci 10 ani (ca e o cifra rotunda), apoi astepti sa faci 14 ani (ca ai buletin), mai tarziu vine 18 ani (gata, esti major), pentru ca  apoi sa urmeze iarasi o cifra rotunda de care ne bucuram…20 de ani. Cred ca e ultima aniversare la care ne bucuram ca am mai implinit un an (desi se schimba prefixul). Dupa cred ca pe parcurs ce se implineste inca un an, situatia incepe sa se schimbe, nu mai e fericirea implinirii a inca un an. Poti spune simplu ca imbatranesti.

Nu poti fi fericit ca ai mai implinit un an dupa o anumita varsta. As dori sa stiu de la cei care ajung sa citeasca acest post, care e varsta la care incep (sau au inceput) sa nu mai fie fericiti la propria aniversare. Stiu ca se zice ca trebuie sa iti traiesti viata si sa faci ce trebuie la timpul lor, dar acea tristete tot exista. Deci?

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: