Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Shit’ Category

Statusuri

Vazusem zilele trecute un status la o persoana din lista mea care mi-a atras atentia:
„nimeni sa nu apeleze la id meu”.

De obicei nu prea dau importanta a tot ceea ce isi pune lumea la status, in afara de cateva persoane care au bloguri, asa putand sa vad ce au mai postat nou si cativa prieteni ale caror preocupari vreau sa le stiu.
Bine ca a aparut faza cu „nimeni sa nu apeleze”, ca altfel era lipsa de inspiratie. Ce raspuns i-as fi dat persoanei respective: „stai linistit/a, nu o sa apelez la id-ul tau decat in cazuri extreme”.

Nu dau importanta statusului, cat dau semnului dinaintea pseudonimului. Astfel, pentru mine:
– „available” = „poti sa ma contactezi oricand”
– „busy” = „am ceva treaba, dar pot fi cautat/a”
– „idle” = „revin in cateva minute, deci poti sa ma cauti”
– „invisible” = „nu vreau sa am de-a face cu nimeni” sau „nu vreau sa fiu deranjat”

Totusi, sunt persoane pentru care semnul contrazice statusul. Eu o sa ma ghidez mereu dupa semn, asa ca fiti gata sa fiti contactati. 🙂

Read Full Post »

Meseria de cersetor

Locatie: Ieri, ora 10.04, intr-un RATP in statia din fata Hotelului Europa.

Urca doua cersetoare pe care nici nu le mai bagam in seama, la cat m-am obisnuit cu ele. Se inchid usile si asteptam sa inceapa renumita lor poveste cu „Dati nenea si mie-o mie…”. Cand colo, ce vad? Una din ele avea unghiile vopsite, si nu oricum, erau fuchsia. Cum sa te duci la cersit asa? In astfel de „meserie” nu cred ca ai nevoie de imbunatatirea imaginii, indiferent de artificiile la care apelezi. Oamenii sunt mai receptivi cu cat persoana in cauza arata mai naspa. Poate ca in timpul serviciului ar fi bine sa renunte la unghii vopsite si la alte cele.

Oricum, nu le dau nimic nici daca sunt spalati sau nespalati, ingrijiti sau neingrijiti. Daca in mod normal le-as fi dat, cand observam unghiile alea vopsite dar neingrijite, renuntam la fapta buna.  Ziceam asa ca fapt divers, ca in vanzari, conteaza pana si cel mai mic detaliu al agentului, ca pana la urma, ei se vand (pentru altii, dar asta nu mai conteaza).

Mai ca as merge la sediul RATP sa ii conving sa lipesc prin mijloacele lor de transport in comun afise care sa descurajeze cersetoria. Nu stiu cum de sunt oameni care le dau bani. Ei chiar nu stiu ca nu raman la copii, ca de fapt sunt manipulati?

Cu toate acestea, fac bani in spatiul inchis al RATP-ului. Ar trebui sa li se ceara comision, ca tot nu platesc nici bilete. :))

Read Full Post »

Ronett e varză

Presupun că aţi auzit de Ronett, firma de gravură care are stand la parterul Halei Centrale. Astăzi am avut o experienţă neplăcută cu ei. Mă duc acolo să las o comandă (că au desfiinţat sediul de pe V. Alecsandri), vorbesc cu o doamnă şi aleg modelul. Când să las imaginea, surpriză: trebuia să las stick-ul cu totul. Motivaţia: au unitate de calculator acolo dar nu au monitor şi nu au cum să transfere imaginea. Cum să fie ăla locul de întâlnire cu clienţii şi să nu ai măcar o chestie pe care să transferi datele? Am plecat de acolo cu un gust amar şi nu voi mai apela la serviciile lor. Bine că există şi Gravez.ro .

Read Full Post »

Frica de miscare

Ma enerveaza oamenii care urca in autobuze chiar si pentru o statie. De unde si pana unde atata comoditate pe capul lor? Nu mai sunt in stare sa mearga pe jos cateva sute de metri? Le sar picioarele din fund daca fac putina miscare? Avem picioare doar ca sa ne putem urca in mijloace de transport in comun? Din cate stiu eu, nu.

Pe langa acestia, mai sunt si batranii care circula pentru ca e mocaciune si na…trebuie sa mai iasa din casa. Ne mai intrebam de ce uneori nu mai avem locuri nici in picioare. Uite de asta. Din cauza oamenilor care se plictisesc acasa si din cauza comozilor care nu vad rostul miscarii, nici macar atunci cand incepe sa le iasa sunca din pantaloni. Sau poate cumva s-au atasat prea mult de ea si nu pot sa o lase sa „plece”. Ce-i al lor e pus deoparte.

Read Full Post »

De mult timp voiam să scriu acest articol, dar din diverse motive, uitasem. Despre ce e vorba? Despre mulţimea de reviste cu personalităţi şi despre înmulţirea acestora. Nu v-aţi săturat de Click!, Ciao! si CanCan? Mie mi-au ajuns până peste cap şi nici că citesc vreuna din aceste publicaţii.

De ce ar trebui  să mă intereseze pe mine ce face X sau Y? Pentru că pur şi simplu are o viaţă publică? Uite că nu! Pentru că nu erau suficiente acestea, s-a lansat cea mai influentă revistă de celebrităţi şi la noi: OK! Uitaţi că aşa, cei care nu au ceva mai bun de făcut, vor citi ce fac alţii, fără ca măcar să fi avut vreo tangenţă cu ei vreodată. Mi se pare penibil.

Read Full Post »

Vreau sa fiu mare

M-am saturat sa se lege toti pustii de mine, crezand ca sunt de aceeasi varsta cu ei. Sau oare asa incearca ei sa isi arate maturitatea (care de fapt le lipseste)? Nu stiu ce-o fi in capul lor, oricum numai gandul la invatat nu le sta.

Read Full Post »

Mi s-au intamplat multe lucruri in ultimul timp, lucruri aiurea, lucruri facute de cei din preajma mea in care aveam incredere. Spre surprinderea mea, oamenii nu sunt asa cum ma asteptam: iti sunt prieteni cat se poate dar pe la spate sau cu prima ocazie, isi schimba fata. Ciudat e ca se intampla chiar si la locul de munca. Problema si mai mare e ca nu concuram pentru avansare sau ceva de genul si nici macar nu faceam parte din acelasi departament dar totusi se incearca sa „mi se scoata ochii”. Cum se poate sa se intample asta cand de fapt ar trebui sa fim o echipa unita astfel incat sa iasa treaba buna?

Am invatat ca persoanele care incearca sa sape groapa altuia, cad singure in ea. E bun proverbul si chiar verificat. Una a cazut. Astept sa cada si urmatorii. Oricum, Dumnezeu are grija de toti si de toate. Ii iert pe toti dar un lucru e cert: niciodata nu voi putea sa imi scot din minte faptele lor.

Mi-e dor de zilele in care mergeam la lucru si toti imi erau prieteni (desi nu era totul asa, doar suprafata confirma asta). Acum cand stiu ca sunt persoane care imi pazesc spatele (fara sa fi gresit cu ceva – facandu-mi doar treaba de marketing de fapt se crede ca nu fac nimic caci rezultatele apar mai tarziu si automat apar controverse), care asteapta sa fac si cea mai mica greseluta, de unde sa merg cu zambetul pe buze?  Dispare ca prin minune.

In curand sper ca voi avea parte doar de colegi pentru care sa merite sa merg la lucru, cu care sa pot vorbi orice. I’m waiting for it!

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: