Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Probleme’ Category

Nu pot sa nu ma abtin sa nu scriu ceva despre Posta Romana (cu referire express la agentia din CUG). Asteptam de o saptamana un colet. Trebuia sa ajunga vineri (ceea ce nu s-a intamplat), dar sa zicem cu putina intarziere a ajuns luni. M-am gandit sa trec direct pe acolo in drumul de la serviciu spre casa. Era ora 18:54 cand am intrat in oficiu (programul cu publicul fiind pana la 19:00). Inchid usa si striga o doamna la mine: “Nu ai vazut ca e scaunul in usa, domnisoara? De ce mai intri?”. In primul rand nu era terminat programul cu publicul, in 5 minute eram si plecata, la cat dureaza sa ridici un colet. In al doilea rand, trebuia sa ghicesc eu ca scaunul ala pus in usa care nu se deschide inseamna ca nu se mai poate intra, ca s-au saturat ele de clienti.

Am zis bine, vin maine dimineata inainte sa plec la serviciu. Asa am si facut. La 8 si 5 eram prezenta acolo. Doamna de la colete numara foile pentru facturi (nici ca s-a oprit vazand ca astept in fata ei). Termina, ii dau avizul si imi spune sa completez datele pe spate (spatele era gol). Imi spune repede ce sa scriu pe spate (din cate stiu eu trebuia sa fie un tipizat) si imi da coletul. Eu asteptam restul (ca orice om care plateste mai mult pentru un produs si trebuie sa i se returneze diferenta). Doamna aseza celelalte colete in spate si ma intreaba de ce mai astept si cand i-am specificat de rest imi spune “Dar nu ti l-am dat?”

Nimic mai mult de spus…

Read Full Post »

Verificand cateva categorii de produse pe google sa vad cum stau cu rezultatele, observ doua produse asemanatoare cu ale mele. Cert e ca de aceasta data la produsele despre care vorbesc m-a inspirat doar venirea primaverii respectiv cererea expresa a unor modele anume din partea unei cunostinte.
Produsele de care vorbesc le puteti vedea in inaginea de mai jos.

La inceput m-a indignat faptul ca cineva mi-a copiat in masura in care a putut produsele. Apoi cand am vazut cat de neglijente au iesit, realizate cu lipsa de ingrijire, atentie si rabdare, am inceput sa ma bucur in oarecare masura: oricat a incercat sa faca la fel ca mine, nu a reusit.

La scurt timp am inceput sa gandesc in alt mod:daca au ajuns altii sa ma copieze pe mine inseamna ca am ceva de oferit, ceva care conteaza pentru altii. Si asa a inceput gandirea mea pozitiva in aceasta directie. Deci, sper sa mai descopar copiatori.

cana-lingura

Read Full Post »

Poveste cu RATP

Nu ştiu dacă e chiar poveste, mi s-a întâmplat când am fost ultima oară în Iaşi, acum o săptămână. Trebuia să plec la gară să vin acasă, şi locaţia în care mă aflam nu îmi permitea decât să iau un 21, un specimen din maxi-urile galbene.

Până atunci nu am avut nici o întâmplare care să îmi schimbe impresia bună pe care o aveam despre conducătorii renumitelor autovehicule, dar se pare că a venit şi vremea aceea. Puneam şi eu ca orice om piciorul pe prima treaptă, să urc înăuntru, stau puţin aşa (erau oameni care  îşi compostau bilete – mă enervează faza asta…stai şi îţi compostezi biletul, dar nu stai să ocupi tot coridorul, stai într-o parte, că poate mai are lumea abonament şi nu trebuie să aştepte…în fine), după care porneşte maxi-ul fără ca şoferul să zică nimic, fără să anunţe pornirea. Puteam să păţesc multe dacă nu eram atentă. Plus că din câte ştiu eu, nu ai voie să porneşti până nu închizi toate uşile, dar se pare că nu prea mai ştiu nulţi asta.

Dar, ce să-i faci?… „Nişte ţărani…”

Read Full Post »

Astăzi m-am întors din nou acasă. Am venit cu trenul, ca de obicei. În drumul făcut până aici, am trecut printr-un tunel (normal). Dar, diferenţa faţă de dăţile trecute vine tocmai în atmosfera care s-a lăsat. Era intuneric beznă…niciodată nu cred că am mai prins aşa ceva. O „umbră” de lumină nu vedeai nicăieri… Prea bizar. Mai era şi linişte. Mi-a venit dintr-o dată să mă gândesc la persoanele care nu văd niciodată lumina zilei, la orbi. Pur şi simplu, stăteam cu ochii deschişi fără să cuprind nimic din ce înseamnă o rază de lumină. Îmi imaginam acum ce simt oamenii cu probleme grave de vedere. Cu siguranţă e puţin ce imi imaginam eu pe lângă adevăratele chinuri prin care trec respectivii. Totuşi, pot spune că…e greu să trăieşti într-o lume întunecată.

Black Wallpaper

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: