Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘prieteni’

Stau ca omul normal in statia de la Stadion si astept sa imi vina autobuzul. Imi suna telefonul, raspund, si imi vad de treurile mele (ma mai uit si dupa autobuz sa vad cand vine). La un moment dat, vine o „doamna” daca pot sa ii spun asa si ma trage de maneca. Era o cersetoare care imi cerea „un leu, domnisoara” (repeta cuvintele astea la nesfarsit) si se tot tinea de mine, ma stresa sa-i dau un leu. Nu i-am dat nimic. Ciudat era ca mai era lume in statie, nu eram singura. La inceput ma panicasem. Am inceput sa ma invart in jurul unor baieti care erau acolo, dar ea tot dupa mine venea. Noroc de ei ca au sarit in ajutorul meu.

Nu era mare lucru, doar ca ma speriasem. Nu stiam de ce vine doar la mine si la ceilalti nu. Ce aveam eu mai special? Par lung? Un telefon in mana? Sau manusile mele fara degete? Mi s-a parut ciudat. Nu am mai vazut cersetori atat de insistenti, poate de asta  m-am speriat. Acei baieti nu ma cunosteau si totusi m-am ajutat sa scap de „baba”. Le multumesc pentru asta, chiar daca eu stiu ca ei nu vor citi niciodata aces post.

Am promis ca anul acesta nu mai incurajez cersetoria si asta am facut, nu i-am dat nimic.

Read Full Post »

Mi-am dat seama ca, oricat de aiurea e situatia la un moment dat, trebuie sa vezi partea plina a paharului. E greu, dar te ajuta sa treci mai departe. Am trecut oarecum anul acesta peste cateva hopuri care, daca nu le priveam cum trebuie (cu ajutorul prietenilor), nu stiu daca mai scriam acum, 10 ianuarie, ora 3 dimineata, pe blog.

Merg inainte cu fruntea ridicata (dar nu cu nasul pe sus, nu-mi sta in fire), ca asa e frumos.

Read Full Post »

De ce ii spun special? Pentru ca le voi multumi celor care m-au ajutat. Sa vedem.

Le multumesc urmatorilor:

Familiei pentru sustinere si incredere;

Lui Mono pentru ca a avut incredere in mine si m-a luat sub „aripa” lui (si pentru multe altele, stie el);

Lui Alex ca m-a facut fericita, atat cat s-a putut (as mai putea fi) si pentru multe altele;

Sefului ca m-a angajat (desi avea dubii la inceput din cauza timiditatii);

Colegei Andreea pentru ca e colega mea (stie ea de ce);

Lui Ciprian pentru ca m-a ajutat cu unele chestii din licenta;

Lui Bogdan pentru cuvinte si incurajari (si mai stie el ce);

Copiilor din Centrul de Plasament Tatarasi pentru ca mi-au aratat cum se traieste cu adevarat;

Lui Vasile ca mi-a dat un exemplu de proiect cand eram in panica;

Lui Dragos pentru ca a spus ca imi ridica statuie in fata facultatii;

Emiliei ca a fost in juriu la Balul Mascat in care eu am fost ingeras;

Alexandrei (Cretzu) ca imi punea parul pe moate;

Lui Dragos ca mi-a deschis ochii;

Cam putini, nu? Sper sa nu fi uitat pe nimeni. Oricum se observa ca partea masculina predomina, deci am mai multi prieteni adevarati din acest segment. Oare e un semn?

P.S.  Si Trenului ca stie drumul spre casa de fiecare data (desi cam rar);

Read Full Post »

De maine seara trecem in 2010… Nici nu stiu cand a trecut anul in care inca ne desfasuram activitatile de zi cu zi, a fost un an asa, pe fuga parca.

Am inceput bine si o termin foarte prost, asta ca un fel de concluzie de inceput. Sa vedem si de ce.

Pentru inceput, mi-a mers bine in sesiune, ca am prins in semestrul II si bursa, apoi am luat carnetul de soferi (pentru care ma chinuisem mult la sfarsitul anului trecut). In semestrul urmator, am avut o medie mai mare decat in primul, licenta am terminat-o la timp (am dat-o putin in bara la prezentare, dar asta nu mai conteaza, ca a trecut). A venit vacanta. Din acel moment, am inceput sa-mi caut un loc de munca. Unul potrivit pentru mine l-am gasit abia in septembrie (desi si acolo aveam dubii la inceput, acum imi place ce fac si inca mult).

Acum, la sfarsit de an, mi se prabuseste tot ce am construit pana acum, tot ce am incercat sa zidesc se duce precum Zidul lui Manole. Abia acum inteleg si eu mai bine cum e sa ti se duca dintr-o data tot si sa nu fii tu de vina, sa te intrebi mereu cu ce ai gresit…

Am intrat cu zambetul pe buze si ies din an intr-o stare total opusa. Poate ca e mai bine asa. Nu cred ca folosesc zambetele la ceva. Mai mult te incurca sa-ti vezi linistit de treaba. Poate e un semn prin care ar trebui sa inteleg ca ar trebui sa ma infund mai mult in munca, sa nu mai pierd timpul aiurea, cine stie…

Astept totusi un raspuns, poate mi se schimba starea inainte sa se termine anul, desi nu cred ca am sanse. Anul viitor voi munci mai mult si voi dormi mai putin, poate asa nu-i voi mai dezamagi pe cei din jurul meu. Sunt sigura ca pot mai mult decat am facut anul acesta. Vointa am destula, deci…

De la noul an astept in primul rand sinceritate din partea celor care au lasat-o mai moale la acest capitol in ultima vreme, atentie din partea celor care m-au uitat, cuvinte din partea celor care au uitat ca vorbeasca…si…cam atat deocamdata. Astept rezultate, daca vin, va spun ce imi mai doresc.

Read Full Post »

Nu stiu de ce dar spotul acesta imi provoaca si amuzament si mila in acelasi timp.

Daca stau si ma gandesc, e foarte adevarat ceea ce se intampla. Ai mai multa incredere in tine, stii drumul pe care sa mergi daca ai prietenii langa tine,altfel, dai cu capul de multe greutati. Uneori e suficient si unul dar bun, dar cand nici acesta nu e? Ce faci?

Read Full Post »

Mesaje de Craciun

Am fost oarecum asaltata de mesaje in ajunul Craciunului. Nu pot spune ca am primit foarte multe, dar suficiente incat sa-mi fac o idee despre ele. O mare parte din ele (toate, daca nu ma insel), erau trimise gen mass. Un mesaj la toata lumea, de ce sa ne batem capul sa le personalizam in functie de personaliatea fiecaruia si relatia pe care o ai cu acea persoana? „E prea greu, nu merita niciunul osteneala”, cred ca asta ar fi in gandul fiecarui generator de mesaje.

Ce am trimis eu, am trimis pentru fiecare persoana in parte. Nu am trimis multe, asta e adevarat (nu imi permitea timpul), dar mai bine mai putine si mai „iesite din suflet” decat sa fi mers pe cantitate. Am vrut ca cei la care m-am gandit sa isi dea seama ca se gendeste cineva la ei. Daca as fi pus cate 10 numere de telefon la o singura expediere, abia daca ma gandeam cui ii trimit, daramite sa imi mai vina in minte si cateva detalii despre ele.

E drept ca uneori intentia conteaza, dar nu cred ca e valabila si in cazul de fata. M-am gandit la toate persoanele din agenda cand am derulat-o. Sa apunem ca le-am urat un „Craciun fericit” din gand. Cred ca e si asta ceva. Mesaje a trimis doar persoanelor cu care am o relatie mai stransa, persoanelor care m-au ajutat si pe care le-am ajutat…prietenilor adevarati.

Craciun fericit tuturor celor care mai „bloguiti”  in aceste zile!

Read Full Post »

Gravă situaţia

Ieri mi-am dat seama că mai nimic nu e ce pare a fi. Nici măcar prietenii sau colegii. Fiecare te minte, te foloseşte cum vrea, profitând de bunătatea ta, doar ca să le iasă lor bine.

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: